Ultimul update făcut de AfD, considerat partidul de extremă-dreaptă din Germania, al proiectului de program de guvernare vine cu propuneri atât de radicale încât a zbârlit perii comentatorilor de la Atlantic la Marea Neagră! Nu mai vor monedă unică, nu mai vor străini, nu mai vor aproape nimic din ceea ce este acum! Unii fac paralele între ascensiunea suveraniștilor germani și ascensiunea lui Hitler din perioada Marii crize a anilor 1930-1933. Istoricii s-au întrebat ulterior cum a fost posibilă ascensiunea naziștilor, iar analiștii dezbat acum realitatea și evoluțiile din prezent.
Este evidentă, în ultimele două decenii, ascensiunea curentelor etnocentrice și a suveranismului, sprijinite pe dihotomia național-european. Făclia naționalistă s-a aprins în perioada crizei datoriilor suverane, între 2009 și 2012. Atunci s-a văzut că, în ansamblul european, dacă o piesă se clatină, vor avea toate de suferit.
În plus, omul simplu, greu încercat de crizele ultimului deceniu, face o paralelă între scăderea calității vieții lui, ca cetățean al Occidentului, și orientarea unui flux financiar consistent către țările din est, intrate în ansamblu după 2004. Pentru el, perspectiva extinderii uniunii prin admiterea altui lot de state din est nu e deloc atractivă! Aceste curente opuse construcției europene s-au consolidat după criza generată de pandemia de COVID-19, urmată de șocurile generate de războiul din Ucraina.
Orice român căruia i se întinde în față prea multă lună, după capătul salariului, are percepția că sărăcia lui este cauzată de finanțarea Ucrainei, așa cum experiențele lui picante din anii pandemiei au fost generate de măsurile impuse de guvern. Deasupra tuturor guvernelor stă Comisia Europeană, drept pentru care ea este vinovatul principal.
Este evidentă alimentarea acestor resentimente în alienarea maselor. Scăderea puterii de cumpărare a venit la pachet cu creșterea costului locuințelor, iar creșterea ratei șomajului s-a produs deodată cu intensificarea migrației. Statele conduse după 1945 prin rotativa liberalilor și a social-democraților au fost percepute ca incapabile să gestioneze aceste crize prelungite în favoarea propriilor cetățeni. În plus, partidele de centru-stânga și-au orientat discursul către susținerea migranților (care beneficiau de ajutoare sociale și ocupau locuri de muncă în țări în care autohtonii găseau tot mai greu de lucru). Aparent, partidele de stânga și-au abandonat votanții. Ca reacție, acesta s-a orientat spre actorii care l-au consolat și le-a promis că le va face dreptate. În ciclul electoral european 2024, suprapus cu cicluri electorale naționale în majoritatea țărilor din UE, nu au câștigat suveraniștii, doar a fost amânată victoria lor!
Un efort de imaginație ar putea releva un parlament european dominat de suveraniști, reprezentanți ai unor țări conduse de partide aderente ale aceluiași curent, care sunt supărați, cu toții, pe Europa. Aceștia ar putea renunța la moneda unică, ar putea eroda semnificativ construcția instituțională europeană, ar putea renunța la libera circulație între țările Uniunii, ar putea încerca să expulzeze milioane de migranți.
Odată cu extraeuropenii, suveraniștii germani ar putea trimite îndărăt și români, maghiari, slovaci, polonezi etc. În cazul românilor din diaspora, majoritatea cu vederi suveraniste, paradoxală ar fi expulzarea lor tot de către suveraniști. Atunci, poate, ar trăi diferența dintre liberalismul care vine cu principii universale și suveranismul care promite că face bine numai unora. Despre diferența asta s-a scris mult, dar omul preferă să experimenteze, nu se mai încrede în înscrisuri.
Cum e mai bine: să fii european sau național? Sunt bune și una și alta, dar fiecare concept vine cu costuri.
Până undeva, cetățeanul german care votează AfD are motive întemeiate să regrete timpurile de acum 30 de ani, când țara lui era un lider economic mondial, iar puterea de cumpărare a germanilor era mai mare decât acum. El vede în europenizare și în străinii care i-au „invadat” țara, tulburându-i starea de confort, principalii vinovați. El crede că se mai pot întoarce vremurile în care mașinile făcute în țara lui se vindeau ca pita caldă peste tot în lume. Nu vrea nici să audă, cu atât mai puțin să înțeleagă și să accepte că marfa ieșită din țara lui este concurată de mărfuri din alte țări, mult mai ieftine. El vrea să fie cum a fost!
Este de înțeles și românul „de dicolo” căruia i s-au dublat cheltuielile cu locuința în ultimii ani, deodată cu creșterea prețurilor din țara lui de baștină. El știe că în urmă cu 10 ani, dacă venea cu bani strânși din Occident, făcea minuni în țara lui, mult mai săracă și mai ieftină. Acum nici măcar nu mai poate să strângă bani, iar țara sa natală nu a stat pe loc. Românul îi găsește vinovați pe conducătorii europeni de astăzi, iar alternativa pentru el este tot un politician suveranist, mai ales că acesta are grijă să-i confirme frustrările în discurs.
Când prezentul e cenușiu și viitorul incert, cel mai la îndemână este trecutul, așa comunist și cu cartele cum a fost. Pentru lucrătorul prost remunerat și mai ales pentru șomerul căruia nu îi ajung banii, care trăiește la bloc, nu crește nimic în nicio grădină! Cu cămara goală, perspectiva de a roade pereții de beton nu e deloc îmbietoare. Nu îl încântă nici pungile anti-risipă, deoarece acestea vin cu abțibildul declasării. Atunci se uită cu ochii umezi la pozele generate cu AI de pe facebook, în care țăranii fericiți de odinioară, care scot din pământ cartofi și ceapă. Mai ales tinerii care sunt a treia generație crescută la bloc își doresc acest „corn al abundenței”! Sentimentul lor este întărit și de apropiații lui mai în vârstă, care povestesc ce gură de rai era satul românesc în vremea copilăriei lor, când mergeau în vacanță la bunici, la țară (unde toată lumea le făcea pe plac și de unde părinții lor plecau întotdeauna cu portbagajul plin de bunătăți).
Identitatea europeană s-a născut cu greu ca concept, își face loc încet în conștiința oamenilor, dar este ciuruită foarte ușor de frustrare, sărăcie și alienare. Europenismul se vede promovat într-o lume în care tot mai mulți văd că nimeni nu îi ascultă și nu ține cu ei. Nici nu e de mirare că sună fals! Se aplică principiul: tu nu mă asculți pe mine, nu te ascult nici eu pe tine.
*
Urmăriți-ne și pe pagina oficială de Facebook. Dacă ați fost martorii unui eveniment care poate deveni știre și dacă aveți imagini sau videouri, ni le puteți trimite printr-un mesaj pe pagina noastră de Facebook, fie pe Whatsapp, la numărul de telefon 0760 574 591.
Ne poți urmări și pe Google News!
Citește și: Transportul feroviar, „soluție” europeană și realitatea la 20 km/h
Citește și: Am găsit salvatorii României!
Citește și: „Apostolii” populiști ai neamului te duc de nas!
