Salvatorii țării poartă costume ideologice. Își imaginează că fac parte din filme cu supereroi. Sunt gata oricând să-și pună umerii la treabă, să ne ia în cârcă și să scoată țara din mizerie. Unii sunt patrioți din scutec, dorm îmbrăcați cu „tricolorul” și cumpără doar de la compatrioți. Ceilalți vin cu „expertiza” deprinsă de la etajele cu aer rarefiat ale clădirilor din sticlă, dar uită că n-au absolvit facultatea. Sunt doi poli aparent separați, uniți de același cap de fals discurs: „Suntem altfel. Suntem altceva”.
În România, un partid declarat naționalist, dar nu moștenitor al legionarilor (printre legionari mai existau și intelectuali…) se pregătește să devină un centru de gravitație. Va atrage adevărații iubitori de neam românesc, adevărații creștini (de preferat ortodocși…), oameni cu spinarea dreaptă etc.
În actualitate se vorbește despre coagularea unui pol „suveranist”. De ce „suveranist”? Numai ei sunt susținătorii suveranității de stat a țării noastră? Țara noastră nu mai este suverană?
E denumire desprinsă din pagina „salvați planeta”, „salvați România”, S.O.S. și altele de acest fel. În general, sloganurile care caută să ne „trezească” sunt rostite de oameni care, de fapt, caută atenție sau, mai bine zis, caută să ne deturneze atenția către ei, iar intenția noastră de vot să meargă în direcția lor.
Nu sunt primii în istorie ultimului secol și nici primii din lume care au făcut asta. Interesant este că unii dintre marii scriitori de cărți de artă a succesului au murit în sărăcie, iar partidele care au sunat în goarna „salvării”, când au ajuns unde și-au dorit, nu au salvat mai nimica, ba chiar țările respective au luat-o la vale.
Am trăit-o pe pielea noastră. În urmă cu 34 de ani am avut în România un „stejar” răsărit și crescut în sfântul pământ al țării la Scornicești, care a scornit o mixtură de comunism cu brâu, cămașă, ițari și opinci, înviat și coborât simbolic direct de pe Columna lui Traian. El ne-a turnat în urechi timp de 25 de ani că nu mai avem pereche de mândri și de frumoși ce suntem, că avem o glorioasă industrie națională, care producea locuri de muncă pentru toată lumea muncitoare și ne-muncitoare etc.
A fost totul frumos până când glorioasa lui industrie a început să înghită mai mulți bani decât producea, iar atunci gaura a trebuit astupată prin exporturi de cereale, carne și altele de-ale gurii. A avut grijă și de sănătatea urmașilor daco-romani: a croit un plan deștept de alimentație științifică, aranjat frumos pe carduri de fidelitate la „Alimentara” (atunci se numeau cartele și erau confecționate din carton). Zmeul-zmeilor era: suveran, independent, genial și, mai ales, patriot.
Acum avem altfel de patrioți. Își spun „suveraniști” pentru a se delimita de restul, care sunt aliniați ca pe ață de la dreapta la stânga eșichierului politic, de la liberali la socialiști. Ei sunt „alternativa”. Alternativă la ce?
Al doilea pol se constituie tot în scopul salvării României, dar ciupește alte corzi. De acolo se aude altă melodie.
O melodie „progresistă”, „Star Trek-ul politicii românești”. Acolo unde sunt doar intelectuali, oameni bine văzută, manageri de companii și oameni școliți. Sau cel puțin așa își doresc să fie percepuți.
Se doresc salvatorii familiei numită România, dar își spală rufele în public. În familiile lor sunt divergențe pe identitate de gen, iar copiii se dezic de ei pe rețelele de socializare.
Spre deosebire de polul suveranist, aceștia nu au nicio treabă cu identitatea națională, religioasă sau de orice fel. Pentru ei, identitatea de gen e o nebuloasă. S-ar folosi de orice prinde la public pentru a prinde și ei simpatie electorală. Nu le lipsește rânjetul fals, se aplaudă frenetic între ei și își alintă unul altuia superioritatea.
Progresiștii au avut frâiele în mână. Dar cei puși să conducă au devenit repede personaje de pamflet politic, care au făcut deliciul emisiunilor. Din masa de intelectuali rasați, galactici, s-au ițit capete purtătoare de gură mincinoasă, care s-au lăudat în CV că au facultate, dar, de fapt, au rămas repetenți.
Ceva, totuși, unește cei doi poli care se pregătesc să facă ordine în viața și în țara noastră: un meridian, o panglică imaginară pe care scrie strident „SUNTEM ALTFEL. SUNTEM ALTCEVA!”.
Amândouă ideologii reprezinta niște „extreme”.