Alexandru Potcoavă este un scriitor timișorean, membru al Uniunii Scriitorilor din România și PEN Club România. Pana lui a început să umble așternând pe hârtie poezii pe care le-a publicat încă din 2001 în volumul de debut „alexandru potcoavă iar bianca sta-n alex” (Marineasa, 2001), apoi s-a dedicat prozei: „Pavel şi ai lui” (roman, Brumar, 2005), „Şoimii patriei trebuie să fie întotdeauna veseli!” (roman, Tracus Arte, 2011), „Ce a văzut Parisul” (proză scurtă, Herg Benet, 2012). S-a întors la prima lui dragoste, publicând volumul de poezie „Într-o zi nu ne vom mai recunoaște” (Casa de Editură Max Blecher, 2016).
Ultimele două volume, „Viața și întoarcerea unui Halle” (roman, Polirom, 2019), „Sub cerul uneori deschis. Poveștile castelului Salbek” (roman, Sens, 2026) arată un scriitor matur, hârșit în arta construcției frazelor. Aceste volume îl plasează cu un picior în zona romanului istoric și cu celălalt în docudramă, o specie literară contemporană nouă, în care adevăruri din trecut sunt puse în scenă pentru a reînvia vremurile apuse.
„Sub cerul uneori deschis”
Ultimul volum, „Sub cerul uneori deschis”, care a fost lansat recent la Bookfest Timișoara, are ca loc de desfășurare Conacul Salbek de la Petriș, județul Arad și urmărește saga familiei nobiliare omonime. Locul este mai puțin frecventat, nu se află „la drumul mare”. Dacă mergi de la Lipova spre Deva, după Săvârșin, se face un drum la stânga, care suie pe Valea Corbeasca, spre Petriș.
Secolul al XVIII-lea înseamnă pentru români un veac tulburat, cu multe mistere, cu multe întâmplări care au rămas străine nouă. Alex abordează acest veac într-o cheie diferită de narațiunea istorică în care fanarioții apăsau ca un călcâi de fier pe grumazul bieților țărani valahi. Dincolo de Carpați, stăpâni au fost nobilii maghiari, apoi guvernatorii habsburgi, cu pleiada lor de funcționari, străini de țăranii noștri și de nemeșii unguri. În mod cert, stăpânirea austriacă a readus civilizația în acest est sălbăticit al fostului Vilayet al Timișorii, dar la începuturile sale, cerul a fost mai puțin deschis, decât în alte părți ale Europei centrale, care trăia „secolul luminilor”.
Narațiunea curge în valuri, ca apa Mureșului, misterul și suspansul își dau rând, așa cum se cuvine într-o narațiune istorică. Alex Potcoavă se dovedește a fi și un iscusit mânuitor al limbii, un stilist care așează cu grijă cuvintele în text. Această calitate este mai rară la scriitorii români contemporani și amintește de scriitura temeinică a lui Eugen Barbu.
Noi, cei care trecem pe sub Cetatea Șoimoș, apoi ne îndreptăm în amonte, pe sub Cetatea Devei, pentru a ne opri la „Alba Carolina” (alta decât cetatea albă milenară a lui Gyula /Iulius), știm foarte puține despre frământările care au marcat istoria acestor locuri și despre oamenii deosebiți care i-au dat sens. Eroii, rareori au fost români, istoria acestor locuri nu e românească. Noi nu am făcut istorie, ci doar am suportat consecințele ei, înainte de Marea Unire. Mereu ne repetăm unii altora că, noi, românii am fost aici și vor rămâne aici stăpâni, ocolind episoadele scrise limba vechilor stăpâni. În ultimele decenii, însă, am început să ne asumăm și istoria construită de alții, istorie la care noi am participat în planul secund, ca popor de șerbi, care am alimentat din oștile ofițerilor „cu chip franțuzit”, strânși în chingile „țoalelor nemțești”.
Alex Potcoavă este documentat până în vârful unghiilor, ar fi putut să scrie (încă) o monografie a satului și a conacului, dar a ales să dea viață bogatului material documentar, inedit pentru cititorii români. Cititorul bănățean, născut la începutul mileniului trei, când ajunge la „Addenda” populată cu chipurile celor care au stăpânit castelul, va spune: „Faină carte, face sens !”.
*
Site-ul tribunasnm.ro dedică o rubrică specială iubitorilor de carte. Intitulată „Citește cu noi”, secțiunea își dorește să dezvăluie publicului larg cărți mai puțin cunoscute și să le trezească și altora interesul de a le parcurge. Așa cum a făcut-o Iancu Berceanu, autorul recenziei, doctor în Geografie la Universitatea de Vest din Timișoara.
Citește și: „Originile decalajului nostru față de Occident”
Citește și: Ce ziceau ungurii despre români?
 ale castelului Salbek – Alexandru Potcoavă.){kind=link}