Suntem în plină dublă campanie electorală. În luna decembrie vom alege, din ce avem, viitorii parlamentari și următorul președinte al României. Sunt caricaturi ale societății din care face parte.
Un viciu major al democrației vine din ușurința cu care un demagog poate crea o majoritate regurgitând fobiile și neîmplinirile unui segment al populației ce nu așteaptă neapărat o soluție. Mulți ar pune sau vor pune botul și mâine la un politician cu discurs patriotard-egalitarist.
În trecutul relativ recent, candidații se luptau cu argumente, în discursuri solide, lungi și juste. Acum îi vedem făcând circ. Cum ar fi arătat un Rațiu, Constantinescu, Năstase sau Câmpeanu lângă un Măruță? A mai evoluat lumea, s-au mai schimbat și candidații!
Îmi aduc aminte că, parcă nu demult, competitorii se întreceau în a se arăta cât mai democrați, cât mai apărători ai „statului de drept”. Că știam sau nu ce înseamnă stat de drept, povestea asta a avut succes. Apoi s-a adăugat în șerbetul cu care candidații îi așteptau pe alegători la urne, stropi tot mai mari de „sos anticorupție”. A prins bine și asta la public.
Acum, parcă, figura de apărător al democrației și al libertății nu se mai ițește așa de des în discursurile candidaților. Statul de drept pare să se fi răsuflat sau, poate, ce s-a scandat deja, a devenit de la sine înțeles.
Pe mulți români poate nu i-ar deranja nici întoarcerea la un regim totalitar, pentru că nu simt că ar avea ce pierde. Lipsa accesului la libera informare n-ar fi pentru ei o pierdere, nici limitarea libertății de mișcare.
Când, după numărătoarea voturilor, vezi că a câștigat o caricatură, nu se mai poate face nimic. Înseamnă că „s-a pus botul în masă”. Sau, în alte cazuri, poate n-am mai avut nici din ce să alegem, doar caricaturi desenate cu diferite penițe și culori.
Atunci înseamnă că baza societății a putrezit de tot, iar managerii jocului politic știu că nu pot împinge în față decât personaje similare cu masa votanților. În acel scenariu imaginar, oamenilor care caută soluții nu le mai rămâne decât să le caute în alt loc, deoarece majoritatea nu mai cere soluții, ci validarea neputinței lor.
Citește și:
