Anul 2024 a fost un an electoral și încă nu s-a terminat. Partidele ne-au bombardat cu oferte, au umplut mass-media cu informație. Mai știu oamenii care e alegerea cea mai bună? Frecvent a fost pusă pe tapet problema: „Cum votează tinerii? După ce se ghidează, atunci când aleg?”
Majoritatea alegătorilor caută în sursele de informare confirmarea convingerilor anterioare, decât informații noi, care ar putea să le zdruncine realitatea. Căutarea și conservarea stării de confort (de multe ori în pofida evidențelor) sunt atribute ale naturii umane. Cu alte cuvinte, nu servim ce găsim, ci căutăm ce ne place.
Am dat peste un articol care atacă problema surselor de informare și a incidenței fenomenului știrilor false asupra diferitelor generații. Studiul a fost făcut de un grup de autori de la Universitățile Politehnica Timișoara și UVT, prin aplicarea unui chestionar. A fost prezentat la conferința internațională „MakeLearn, TIIM & PIConf Conference” ținută în 2023 în Malta, dar și online.
„Ghiveciul” de pe rețelele de socializare
Conform acestuia, tinerii născuți după schimbarea prefixului milenial preferă să se informeze din rețelele de socializare și din discuțiile cu oamenii în care au încredere.
Experiența pe care o au în acest mediu îi ajută, însă, la diseminarea informației false într-o mai mare măsură decât în cazul celor trecuți de vârsta părinților lor.
Paradoxal, respondenții cu vârsta de peste 60 de ani preferă, și ei, sursele de informare din mediul virtual, dar procentul de expunere la știrile false e colosal. Aceștia iau de bun aproape tot ce se transmite. Probabil aici intră în rol așteptările lor legate de presă, în general.
Acum 20-30 de ani, dacă vedeai un text asumat prin semnătură, puteai avea încredere, deoarece semnarea unor minciuni putea atrage consecințe grave. Dacă mai apar și poze, grafice sau o mărturie filmată, pentru cititor e limpede că „acela e adevărul”. Probabil, acum câteva decenii informația difuzată era mai credibilă decât astăzi sau, pur și simplu, oamenii nu pot accepta o realitate în care cei se transmit mai multe minciuni decât adevăruri.
Revenind la tinerele vlăstare ale nației, am putea să ne întrebăm ce fac tinerii că nu se lasă înșelați așa de ușor și cum privesc ei știrile. Se pare că tinerii nu citesc articolele „până la capăt” și nici nu vizualizează în totalitate videoclipurile.
Alt paradox: concluziile studiului arată că „chiar dacă nu citesc toate informațiile, le distribuie”. Ei fac asta și dacă nu sunt în totalitate de acord cu postarea. De ce? Ca să distribuie și ei ceva mai departe, să fie prezenți în „Agora”. Coșmarul generației de mâine nu este să nu știi sau să nu fii informat, ci să nu fii prezent, să nu fii băgat în seamă. Actul comunicării, numărul și frecvența contactelor par să fie mai importante decât conținutul mesajului.
Cum va arăta viitorul din perspectiva surselor de informare? Se pare că presa scrisă și cea pe suport electronic vor pica, precum un bolovan. Generația „Z” preferă pozele și informația transmisă oral. Cu tic-toacele și cu „insta” poți să vizualizezi zeci de petice de informație zilnic și poți să redistribui rapid, să ai mii și mii de urmăritori. Valoarea ta crește, atunci când te bagă în seamă cât mai mulți sau reușești să te bagi în seamă cu cât mai mulți. Acest zumzet al distribuirilor și redistribuirilor de informație acționează ca o sită care se mișcă continuu.
Atunci, dacă minciuna și manipularea sunt peste tot și s-au obișnuit cu ele, cum reușesc tinerii să se păzească de flagelul „fake news”, mai bine decât părinți și bunicii lor? Dacă vizualizezi mai mulți stropi de informație aruncați din mai multe surse, despre același eveniment, crește probabilitatea să îți dai seama dacă este sau nu „făcătură”. Asta îmi amintește de „ulciorul nu merge de multe ori la apă” sau „minciuna are picioare scurte”. Devin optimist.
