Ion Marin Almăjan este unul din cei mai talentați scriitori ai Banatului. Pana lui a atins diferite aspecte ale existenței umane, solid înrădăcinată în stânca neclintită a Țării Almăjului. Cartea „În afara gloriei” îl are ca personaj central pe Eftimie Murgu, un promotor al interculturalității și solidarității între popoare înainte ca vest-europenii să o teoretizeze. Romanul are valoare stilistică literară și constituie, în același timp, o fereastră prin care cititorul poate pătrunde în viață almăjenilor.
Povestea vieții lui Eftimie Murgu, doctorul în filozofie care a luptat pentru emanciparea neamului său românesc, a inspirat pana multor scriitori și exegeți. Până la Ion Marin Almăjan, Efta – „fiul Cumbriei lui Sîmu Murgu gi la Rudăria” – o fost tratat ca „participant” la Revoluția pașoptistă, ca „militant”. Unii chiar l-au acuzat că a „făcut pact cu dușmanii revoluției române din Ardeal”. Mulți au scris inspirându-se doar din documente și au criticat moștenirea eruditului intelectual bănățean în funcție de schema lor cognitivă sau în funcție de așteptările pe care le-au avut în susținerea cauzei românilor din Ardeal.
Eftimie Murgu a fost unul din marii gânditori ai neamului românesc. Nu a avut vocația unui „apostol al neamului”, a unui conducător de răscoale.
Dimpotrivă, a căutat pacea, dreptatea si buna înțelegere.
A promovat idei avansate pentru vremea lui. Autorul romanului a surprins cu ochiul unui observator fin și cu mintea ascuțită a unui analist fenomenolog aspectele psihosociale. „Mașinăria de fabricat zei” din mentalul colectiv al epocii.
M-o cam mâniat șî m-o amărât experiența avută la Iași și la București a doctorului în filozofie Eftimie Murgu, spune bănățeanul din mine. Probabil asta i s-ar fi întâmplat oricui. Practic, Eftimie Murgu s-a fi dus între străini, cu dorința de a-i ridica și de a le deschide ochii. A avut surpriza să vadă că boierii liberali au iubit țara și moșia strămoșească, mai mult decât au iubit poporul.
Cartea, de o certă valoare stilistică literară, constituie, în același timp, un document, a fereastră prin care cititorul poate să observe etosul almăjenilor, viața și trăirile lor. Nu stă în firea bănățenilor să se ia de piept cu dușmanii sau cu străinii, dar îi pedepsesc aspru pe cei care întrec măsura răbdării lor.
Înaintea corifeilor bruxellezi de astăzi, Eftimie Murgu a militat pentru dialog, toleranță, solidaritate între popoare.
Pana și cuvântul sunt unelte care construiesc lumea. A învățat asta la Caransebeș, Seghedin și, mai ales, în „Babilonul” care era Pesta la începutul veacului al XIX-lea.
Cei care nu au citit cartea, vor câștiga dacă o citesc, dar ar fi și mai bine să meargă în Almăj, la Rudăria, Bozovici, Dalboșeț (d’acolo îi scriitorul), apoi la Megiia. Să se uite roată: pe văile și pe tâlvele locuite de almăjeni, băcui și gugulani s-au scurs mari armate ale lumii, popoare întregi s-au strecurat prin „Poarta Orientală”, mulți nemeși hulpavi și slujbași necinstiți ai Imperiului au căutat să se facă stăpâni acolo. Din filele cărții transpare statornicia și, mai ales, sursa acestei statornicii.
*
Site-ul tribunasnm.ro dedică o rubrică specială iubitorilor de carte. Intitulată „Citește cu noi”, secțiunea își dorește să dezvăluie publicului larg cărți mai puțin cunoscute și să le trezească și altora interesul de a le parcurge. Așa cum a făcut-o Iancu Berceanu, autorul recenziei, doctor în Geografie la Universitatea de Vest din Timișoara.
Citește și:
