marți, februarie 11, 2025
No menu items!
AcasăOPINIIUrlând la stele

Urlând la stele

„Aparatul bugetar” este compus din structuri de forță și structuri „soft”. Acestea sunt instrumentele prin care statul conduce și administrează sistemul compus din teritoriu și populație. Din prima categorie fac parte: armata, forțele de ordine publică (armata cu care țin sub ascultare norodul), forțele de intervenție în caz de „neplăceri”. Pe aceștia îi plăteșe statul cu salarii mari, pensii deosebite și alte avantaje.

Singurii care dețin o armă cu care pot speria clasa conducătoare sunt cei din aparatul de justiție, drept pentru care le-a îndesat pe gât salarii și pensii de mii de euro. Un pericol a fost, în anii trecuți, plecarea medicilor și a cadrelor universitare. Statul a reacționat imediat, dubând / triplând salarii, după caz.

Aparatul administrativ are două categorii: ăia de care partidele au nevoie (primari și diriguitori din ministere și structuri județene) și ăialalți de care partidele nu se pot lipsi, dar care pot fi constrânși folosind prima categorie: contabilii, referenții și alți funcționari din primării.

În perioada comunistă, profesorii și învățătorii erau personaje-cheie, deoarece aceștia aveau priză la public și puteau fi folosiți pentru propagandă, acolo unde aparatnicii din partid nu reușeau. Lucrătorii din zona culturală, de asemenea, erau întorși cu cheia să servească cauza regimului și li se dădea un oscior bun de ros. Numai în perioada de prăbușire economică 1983-1989 aceștia au fost puși la colț, ca structuri neproductive, deoarece nu făceau nimic care să poată fi exportat repede, pe valută.

Astăzi, dascălii și lucrătorii din zona serviciilor social- culturale de stat nu mai au priză la public, deoarece acesta este mai conectat la televiziunile private, decât la carte și la condei. Vocea lor nu mai este necesară conducătorilor politici. Doar în timpul ciclurilor electorale mai sunt folosiți la numărarea, împachetarea și transportul buletinelor de vot. Prin urmare, aparatnicii din fruntea statului, indiferent de culoarea politică, nu au motiv să investească bani în ei. În plus, masele care alcătuiesc bazinul electoral, nu se arată deloc empatice cu angajații din educație-cultură-asistență socială. Nemulțumirea lor nu produce ecou.

Cultura și vorbele frumoase nu țin de foame și nici de cald.

Acum avem o pătură socială frustrată cu un volum de circa 350.000 de angajați din zona „neesențială” a aparatului de stat. Cu ei achiesează, eventual, aparținătorii direcți. Se va găsi o forță politică dornică să exploateze această rezervă de venin, pentru a-și alimenta ascensiunea spre vârful puterii în stat.

Așa funcționează orice democrație (autentică sau mimată): partidele exploatează nemulțumirea maselor, care își cumpără speranțe oferind la schimb voturi. În momentele de transfer al puterii de la un grup de interese la altul, mai pică ceva și pentru nemulțumiți.

RELATED ARTICLES

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Cele mai populare

Comentarii recente