Sânnicolau Mare este unul dintre orașele importante ale vestului județului Timiș, iar numele său păstrează o legătură directă cu unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai creștinătății: Sfântul Nicolae. Dar cum s-a ajuns de la numele sfântului la forma „Sânnicolau Mare”? Și de ce apare localitatea în documente vechi sub forme foarte diferite?
Sânnicolau, numele legat de Sfântul Nicolae
Originea numelui este una religioasă. Studiile de toponimie includ Sânnicolau Mare în categoria numelor de localități formate de la numele unui sfânt, iar etimologia este explicată prin Sânnicolau, provenit din latinescul Sanctus Nicolaus, la care s-a adăugat determinantul „Mare”. Cu alte cuvinte, partea „Sânnicolau” trimite la Sfântul Nicolae, iar „Mare” servește la diferențierea localității.
Legătura cu Sfântul Nicolae este menționată și în prezentarea oficială a orașului realizată de Consiliul Județean Timiș, unde apare explicația potrivit căreia așezarea era cunoscută sub numele Sân-Nicolau, după mănăstirea cu hramul „Sfântul Nicolae”.
Cum apare numele în documentele vechi?
Istoria numelui poate fi urmărită prin documentele medievale, unde ortografia era diferită de cea folosită astăzi.
O cronologie publicată de Banaticum menționează forme precum Zent Miklous în 1241, Scent-Miclos în 1333 și Sent Miklos în 1357. Mai târziu apar forme precum Veliki Simikluš, St. Miklosch, Nagy Szent Miklós și, în cele din urmă, forma românească Sânnicolau Mare.
Un studiu de toponimie bănățeană oferă, la rândul său, o serie de atestări: Scenthmiclos (1357), Zentjmiklos (1421), Szent Miklos (1590), St. Nicolaus Veliki (1717), St. Miklos (1723), Nagy Szent Miklós și Gross Sankt Niklas (1828), urmate de alte forme istorice.
Diferențele dintre aceste forme nu sunt neobișnuite pentru o localitate din Banat. De-a lungul secolelor, regiunea s-a aflat la întâlnirea mai multor spații culturale și lingvistice, iar numele localităților au fost consemnate în latină, maghiară, germană, română sau în forme influențate de limbile comunităților care au locuit aici.
De ce „Mare”?
Aici apare una dintre cele mai interesante părți ale poveștii.
În maghiară, localitatea a fost cunoscută sub numele Nagyszentmiklós, care poate fi redat prin „Marele Sfânt Nicolae”. Studiile etimologice identifică această formă ca fiind una dintre denumirile istorice ale orașului. „Nagy” înseamnă „mare”, iar „Szent Miklós” înseamnă „Sfântul Nicolae”.
Astfel, forma românească Sânnicolau Mare păstrează aceeași idee: Sânnicolau + Mare. De-a lungul timpului, numele a cunoscut și alte variante. În documentele istorice apar, printre altele, forme precum Nagy-Szent-Miklós, Nagyszentmiklós, Gross Sankt Niklas și St. Miklos.
Un oraș aflat la granița dintre lumi
Povestea numelui nu poate fi separată de istoria locului.
Sânnicolau Mare se află în extremitatea vestică a județului Timiș, aproape de frontiera cu Ungaria și nu departe de Serbia. Poziția sa a făcut ca localitatea să se afle, de-a lungul secolelor, într-o zonă în care s-au întâlnit influențe culturale și politice diferite.
Orașul este menționat în surse istorice încă din Evul Mediu. Consiliul Județean Timiș indică perioada 1217-1256 pentru apariția localității în documente sub forma Sân-Nicolau, iar alte surse istorice indică anul 1247 pentru atestarea documentară sub forma Zent Miklous.
În 1334, localitatea apare în Registrul dijmelor papale ca proprietate a episcopiei catolice de Cenad.
Numele orașului s-a schimbat, dar rădăcina a rămas aceeași
Privind formele istorice ale numelui, se poate observa un lucru interesant: indiferent dacă documentul era redactat în latină, maghiară sau germană, referința la Sfântul Nicolae s-a păstrat.
De la forme medievale precum Zent Miklous și Sent Miklos, la Nagy Szent Miklós și Gross Sankt Niklas, până la Sânnicolau Mare, numele a trecut prin mai multe limbi și sisteme de scriere, dar nucleul său a rămas același.
Știați că?
Sânnicolau Mare este legat și de una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din regiune.
În anul 1799, în apropierea localității a fost descoperit celebrul Tezaur de la Sânnicolau Mare, cunoscut în literatura internațională și sub numele de „Tezaurul de la Nagyszentmiklós”. Este alcătuit din 23 de vase de aur, iar piesele se află astăzi în colecțiile Muzeului Kunsthistorisches din Viena.
Descoperirea a făcut ca numele localității să ajungă în literatura istorică și arheologică internațională.
De la „San Nicolau” la Sânnicolau Mare
Numele orașului este, așadar, o mică lecție de istorie a Banatului.
Sânnicolau își are originea în numele Sfântului Nicolae, iar determinantul „Mare” îl diferențiază de alte localități cu nume asemănător. De-a lungul secolelor, localitatea a fost consemnată sub numeroase forme, adaptate limbilor administrațiilor și comunităților care au trecut prin această zonă.
Astăzi, forma Sânnicolau Mare păstrează în doar două cuvinte o parte importantă din istoria multiculturală a vestului României.
Citește și: FOTO. Castelul Nako, cartea de vizită a orașului Sânnicolau Mare
