Intitulată „Valul uman. Cum au modelat oamenii lumea?”, cartea reputatului demograf britanic Paul Morland aduce în discuție implicațiile complicate pe care le generează evoluția populației umane asupra istoriei, societății, economiei și geopoliticii. Cartea a apărut în 2019 în Marea Britanie și a fost publicată în anul următor la noi.
Când spunem „populație”, ne gândim la un anumit număr de oameni care locuiesc undeva, într-un teritoriu. Problematica e mult mai complexă, dacă ne gândim că aceasta are o anumită densitate, o un anumit mod de a se dispersa în teritoriu. De asemenea, pe lângă aceste aspecte cantitative, intervin cele calitative, care răspund întrebării „ce fel de populație?”. Structura pe grupe de vârstă și sexe, apoi structura după nivelul de instruire, gradul de alfabetizare, structura ocupațională a populației au la bază o seamă de factori istorici și economici și generează, mai departe, implicații în evoluția societății și a politicii unui stat.
Evoluția populației, ritmul de creștere sau scăderea populației par a fi controlate de o „mână nevăzută”, un complex de legi nescrise. Procesul de tranziție demografică poate fi sintetizat într-o formă simplificată. Aflate într-un stadiu tradițional, o populație are valori mari ale natalității și mortalității, iar bilanțul natural este foarte mic, numărul ei nu se modifică de la o generație la alta cu mai mult de câteva procente, așa cum a fost populația „Lumii Vechi” până în anii 1800. Apoi se produce o schimbare catastrofală: apariția industriei aduce cu sine mai multă igienă și o alimentație mai sigură (oamenii sunt mai puțin amenințați de spectrul foamei, deoarece încep să aibă bani cu care își pot cumpăra mâncare, în perioadele de secetă severă).
Oamenii nu mai mor ca muștele, dar continua să se înmulțească precum iepurii. Cu o generație în urmă, femeile nășteau 4-5 copii, din care doar 2-3 ajungeau la vârsta căsătoriei. Acum rata de supravețuire a copiilor este mult mai mare, generând un efect de multiplicare a ritmului de creștere a populației. În stadiul următor, însă, nevoia de brațe de muncă aduce femeile în „câmpul muncii organizate”, în fabrici și în birouri. Efectul imediat este scăderea numărului de copii. Modelul femeii independente prinde un contur tot mai clar în Europa și America de Nord, crește vârsta primei căsătorii și vârsta la care ele nasc primul copil. Se instalează „iarna demografică”. Graficele mortalității și mortalității înțepensec undeva la 10-12% și nu se mișcă din loc. Populația „îmbătrânește” și începe să se facă simțit deficitul de forță de muncă.
Cu totul altceva s-a întâmplat în Africa, India și Orientul Mijlociu. Acolo nu s-a renunțat la modelul familiei tradiționale, în care femeia are rolul de „casnică”. Încă de acum 50 de ani, acolo, s-a văzut creșterea surplusului de tineri fără ocupație, cu vârsta de 18 – 30 de ani. Toate țările lumii a treia și mare parte din țările emergente au populație tânără, dar fără ocupație și fără un venit sigur. Nu sunt locuri de muncă, din cauză că industria și serviciile sunt, încă, insuficient dezvoltate. Ce fac acei tineri fără orizont? Se radicalizează, apoi se revoltă, își varsă amarul neputinței.
Nu este o mare taină faptul că țările cu populație mai „bătrână” de pe ambele maluri la Atlanticului de nord, la care se adaugă cele din extremul Orient (Japonia, China, Coreea de Sud) sunt mai stabile politic și mai pacificste, pe când țările cu populație tânără sunt „agitate”, iar viața lor politică este marcată de revoluții, războaie și crize sociale.
Surplusul de tineri din Africa și Orient trebuie să se „scurgă” undeva. Unde? Acolo unde este deficit de tineri, adică la noi, în Europa. S-au colorat multe ecrane și s-a înegrit multă hârtie pe tema conspiraționistă a planului ocult de stricare a populației bătrânului continent prin metisarea ei cu migranți. Nu e niciun plan secret, ci un proces firesc de deplasare a populației umane din zonele unde este surplus spre zonele deficitare în tineri. Ce vor face aceste populații care imigrează în Europa și America de Nord? Nu știm. Nu are nimeni o certitudine că acestea se vor topi în masa mare a europenilor, mai ales că această asimilare ar trebui să vină din partea unei populații în care peste 50% este trecută de vârsta tinereții.
De-a lungul celor 10 capitole, autorul dezbate o seamă de subiecte, de la evoluția imperiilor, la evoluția culturală a societăților, războaiele, revoluțiile, crizele economice – toate din perspectiva impactului pe care îl are evoluția populației în diferite epoci istorice.
Cartea a apărut în 2019 în Marea Britanie și a fost publicată în anul următor la noi. Cu siguranță, factorul declanșator al dezbaterii a fost alimentat de criza migranților din Europa. Sunt patru ani de la apariția ei, dar problema care „a moșit” această lucrare, nu a trecut, ci pare să se amplifice în fiecare an.
În cele 426 de pagini ale ediției din țara noastră, cititorii au posibilitatea să lectureze un material solid documentat și să reflecteze pe seama unui subiect deschis, care, cu siguranță, va avea un impact major asupra generației următoare și asupra generației noastre, tocmai în perioada când noi vom fi bătrâni și nu tocmai capabili să acționăm.
*
Site-ul tribunasnm.ro dedică o rubrică specială iubitorilor de carte. Intitulată „Citește cu noi”, secțiunea își dorește să dezvăluie publicului larg cărți mai puțin cunoscute și să le trezească și altora interesul de a le parcurge. Așa cum a făcut-o Iancu Berceanu, autorul recenziei, doctor în Geografie la Universitatea de Vest din Timișoara.
