Trei sicrie, o comoară fabuloasă și albia unui râu. De aproape două milenii, povestea mormântului lui Attila a rămas una dintre marile enigme ale Europei. La Sânnicolau Mare, legenda lui Attila capătă însă o dimensiune locală: se spune că trupul conducătorului hunilor ar fi fost ascuns chiar pe malurile Arancăi, iar apa râului ar fi fost folosită pentru a șterge orice urmă a locului de înhumare.
Puține legende din Banat au forța poveștii despre Attila. La Sânnicolau Mare, ea se transmite din generație în generație și vorbește despre un rege hun îngropat în mare taină, într-un loc pe care apa l-ar fi ascuns pentru totdeauna. Potrivit tradiției locale, Attila ar fi fost înmormântat în albia Arancăi, într-o noapte, după ce cursul apei ar fi fost deviat. Trupul ar fi fost așezat în trei sicrie – unul de aur, unul de argint și unul de fier – împreună cu arme, podoabe și bogății. După înmormântare, apa ar fi fost lăsată să revină pe vechiul său curs, acoperind pentru totdeauna mormântul.
Povestea apare consemnată și în monografia orașului Sânnicolau Mare, unde este prezentată explicit drept o legendă a vremurilor, nu drept un fapt arheologic demonstrat.
Cine a fost regele hunilor? – Legenda lui Attila Sânnicolau Mare
Attila a fost conducătorul hunilor în secolul al V-lea și una dintre cele mai puternice figuri politice și militare ale Antichității târzii. A condus un imperiu întins în Europa Centrală și de Est și a intrat în conflict atât cu Imperiul Roman de Apus, cât și cu Imperiul Roman de Răsărit. În izvoarele occidentale, imaginea sa a devenit aceea a unui cuceritor necruțător, iar tradiția medievală i-a consacrat supranumele de „Biciul lui Dumnezeu”.
Attila a murit în anul 453, în împrejurări care au alimentat și ele legende. Una dintre cele mai importante surse antice despre moartea și funeraliile sale este istoricul Jordanes, care a scris în secolul al VI-lea. Relatarea sa spune că Attila a fost îngropat în secret, noaptea, într-un sistem de trei sicrie: aur, argint și fier.
Aici începe una dintre cele mai fascinante coincidențe dintre istorie și legenda locală.
Cele trei sicrie – Legenda lui Attila Sânnicolau Mare
Potrivit lui Jordanes, sicriul lui Attila era alcătuit din trei învelișuri. Primul era din aur, al doilea din argint, iar al treilea din fier. Semnificația era simbolică: fierul reprezenta forța militară cu care Attila supusese popoare, în timp ce aurul și argintul aminteau de bogăția și prestigiul pe care le dobândise.
În mormânt ar fi fost depuse și arme luate de la dușmani, obiecte de mare preț și podoabe. Jordanes relatează că cei care au participat la înhumare au fost uciși pentru ca locul mormântului să nu poată fi divulgat.
Acest detaliu a făcut ca legenda mormântului lui Attila să devină aproape imposibil de verificat. Dacă oamenii care cunoșteau locul au fost într-adevăr eliminați, atunci secretul ar fi trebuit să moară odată cu ei.
De la izvoarele antice la legenda Arancăi
În tradiția răspândită în zona Sânnicolau Mare, povestea celor trei sicrie este legată de râul Aranca. Versiunea locală spune că apa ar fi fost deviată temporar pentru ca oamenii lui Attila să poată săpa mormântul în albia râului. După înhumare, cursul apei ar fi fost readus la forma inițială.
În acest fel, mormântul ar fi devenit imposibil de identificat. O variantă consemnată în istoria locală merge chiar mai departe: aproximativ 200 de luptători huni ar fi participat la operațiune, după care ar fi fost uciși pentru a păstra secretul. Această cifră trebuie însă tratată cu precauție. Ea aparține tradiției locale și nu este confirmată de sursa antică principală.
De ce Aranca?
Aici legenda devine strâns legată de geografia Sânnicolauului. Aranca este un curs de apă asociat de mult timp cu istoria localității. Surse despre zona Sânnicolau Mare menționează că râul se suprapune peste un vechi curs al Mureșului.
Tocmai această legătură cu vechile ape ale Mureșului a alimentat imaginația locală. Într-o versiune a legendei, Attila ar fi fost îngropat într-unul dintre vechile cursuri de apă, identificat ulterior cu Aranca.
O altă tradiție vorbește despre Mureș sau despre un braț dispărut al acestuia. În literatura locală apar, așadar, mai multe variante: Mureșul, Aranca sau un curs de apă care între timp a dispărut. Tocmai această diversitate arată că avem de-a face cu o tradiție orală și folclorică, nu cu o localizare arheologică verificată.
Ar fi putut fi Attila îngropat la Sânnicolau Mare?
Aici trebuie făcută diferența esențială. Nu există în prezent o dovadă arheologică sau un document contemporan lui Attila care să demonstreze că mormântul său se află la Sânnicolau Mare.
Nici sursa antică a lui Jordanes nu indică Sânnicolau Mare. Jordanes spune că Attila a fost îngropat în secret, dar nu oferă o localizare care să permită identificarea mormântului în zilele noastre.
Prin urmare, asocierea cu Aranca aparține tradiției locale. Și totuși, legenda nu a apărut dintr-un vid.
Zona Sânnicolau Mare și împrejurimile sale au o istorie arheologică bogată. În areal au fost descoperite materiale din mai multe epoci, inclusiv vestigii romane, gepide și avare. Unele surse locale menționează chiar un mormânt de înhumație asociat cu un cal, datat în secolul al VI-lea.
Aceste descoperiri demonstrează că regiunea a fost locuită și traversată de comunități în perioada care a urmat epocii lui Attila. Ele nu demonstrează însă existența mormântului lui Attila.
Comoara care a alimentat legenda
Există însă un fapt istoric care a contribuit probabil enorm la dezvoltarea poveștii. În 1799, la Sânnicolau Mare a fost descoperit unul dintre cele mai importante tezaure de aur din Europa Centrală.
Este vorba despre un ansamblu de 23 de obiecte din aur, cu o greutate de peste 10 kilograme. Descoperirea a avut loc la 3 iulie 1799. Tezaurul este cunoscut astăzi drept Tezaurul de la Sânnicolau Mare și se află la Viena.
Faptul că o asemenea cantitate impresionantă de aur a fost scoasă din pământul orașului a făcut aproape inevitabilă apariția poveștilor despre comori ascunse. Mai mult, tezaurul a fost asociat în timp cu numele lui Attila, deși atribuirea sa directă lui Attila nu este demonstrată. Consiliul Județean Timiș menționează chiar descoperirea tezaurului în 1799 și faptul că acesta a rămas cunoscut în tradiția locală drept „Comoara lui Attila”.
Două comori, o singură legendă
Aici se întâlnesc două povești diferite. Prima este povestea mormântului lui Attila. A doua este povestea tezaurului de aur descoperit în 1799. În memoria colectivă, ele au ajuns să se suprapună.
Logica legendei este simplă: dacă Attila a fost îngropat în regiune cu arme și bogății, iar secole mai târziu pământul Sânnicolăului a scos la iveală peste zece kilograme de aur, atunci cele două evenimente trebuie să aibă o legătură.
Istoric, însă, lucrurile sunt mult mai complicate. Originea și datarea Tezaurului de la Sânnicolau Mare au făcut obiectul unor cercetări îndelungate, iar obiectele nu pot fi pur și simplu identificate drept „comoara lui Attila”. Studiile dedicate tezaurului subliniază tocmai necesitatea unor interpretări atente ale pieselor și inscripțiilor.
Povestea surorilor Stoicănescu
Poate cea mai spectaculoasă dovadă că legenda a depășit demult granița unei simple povești este cazul surorilor Stoicănescu. Potrivit unei tradiții consemnate într-o lucrare dedicată zonei Cenad–Sânnicolau Mare, cele două surori ar fi visat că mormântul și comorile lui Attila se află în grădina familiei.
Convinsă de vis, familia ar fi plătit oameni să sape în căutarea mormântului. Comoara nu a fost găsită. Povestea spune că efortul l-ar fi ruinat financiar pe tatăl lor.
Este unul dintre cele mai interesante episoade ale folclorului local pentru că arată că legenda nu a rămas doar o poveste spusă la gura sobei. Ea a influențat efectiv comportamentul unor oameni.
Mormântul din apă – Legenda lui Attila Sânnicolau Mare
Interesant este că motivul îngropării unui mare conducător în albia unui râu nu este exclusiv al localității Sânnicolau Mare. Legende despre Attila îl plasează în diferite zone ale bazinului Tisei.
În tradiția populară din Ungaria și Transilvania apar variante în care râul Tisa este deviat, mormântul este săpat în albie, iar apa este apoi lăsată să curgă din nou peste mormânt. În unele variante, oamenii care au participat la înhumare sunt uciși pentru ca nimeni să nu poată dezvălui locul.
Prin urmare, versiunea Sânnicolau Mare trebuie privită în contextul unui ciclu mai larg de legende despre mormântul lui Attila, în care râul, comoara și secretul au devenit elemente esențiale.
Citește și: FOTO. Castelul Nako, cartea de vizită a orașului Sânnicolau Mare
Citește și: De unde vine numele Sânnicolau Mare? Povestea unui nume vechi de sute de ani
