În fiecare an, data de 31 octombrie este asociată cu Halloweenul, sărbătoare cunoscută pentru costumele înfricoșătoare, dovlecii sculptați, măștile și poveștile despre spirite. Dincolo de imaginea sa actuală, Halloweenul are o istorie îndelungată, în care s-au întâlnit vechi credințe europene, tradiții creștine și obiceiuri populare. Tema centrală a sărbătorii – apropierea simbolică dintre lumea celor vii și cea a morților – nu este însă străină nici spațiului românesc, unde folclorul păstrează propriile reprezentări despre strigoi, sufletele celor dispăruți și nopțile considerate aparte în calendarul popular.
Samhain, începutul poveștii – 31 octombrie, Halloween
Originile Halloweenului sunt asociate, în mod tradițional, cu Samhain, o sărbătoare a vechilor celți, celebrată la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie. Aceasta marca încheierea sezonului recoltelor și începutul perioadei reci și întunecate a anului.
Pentru comunitățile agricole de atunci, trecerea către iarnă avea o importanță deosebită. Era momentul în care se încheiau muncile câmpului, se pregăteau proviziile și se intra într-o perioadă în care natura părea să-și piardă vitalitatea. Samhain era considerat un prag între două anotimpuri și, în credințele populare, între lumea oamenilor și cea a spiritelor.
Tradiția consemnează aprinderea unor focuri comunitare și purtarea unor deghizări. Se credea că spiritele celor morți puteau reveni printre cei vii, iar măștile și focurile aveau roluri de protecție în fața unor prezențe considerate primejdioase.
Istoricii atrag însă atenția că legătura dintre Samhain și toate obiceiurile Halloweenului de astăzi nu este demonstrată în mod direct. Sărbătoarea modernă este rezultatul unei evoluții complexe, nu simpla continuare neschimbată a unui ritual antic.
De la All Hallows’ Eve – 31 octombrie, Halloween
Numele Halloween provine din expresia engleză „All Hallows’ Eve”, care înseamnă ajunul Zilei Tuturor Sfinților. În calendarul creștin occidental, 1 noiembrie este dedicată tuturor sfinților, iar 2 noiembrie este asociată comemorării credincioșilor răposați.
Stabilirea zilei de 1 noiembrie ca sărbătoare a Tuturor Sfinților s-a produs în Evul Mediu timpuriu, iar în timp, în spațiile în care creștinismul s-a răspândit, vechile obiceiuri de toamnă s-au intersectat cu practicile religioase. Seara de dinaintea sărbătorii a ajuns să fie cunoscută drept All Hallows’ Eve, denumire prescurtată ulterior în Halloween.
În această perioadă s-au dezvoltat și obiceiuri de comemorare a morților. În anumite regiuni europene, oamenii ofereau mâncare celor săraci în schimbul rugăciunilor pentru sufletele celor dispăruți. Practici precum mersul din casă în casă și primirea unor daruri sunt considerate printre antecedentele obiceiului modern „trick-or-treat”.
Cum au apărut dovlecii, măștile și personajele înfricoșătoare
Dovleacul sculptat, astăzi simbolul cel mai cunoscut al Halloweenului, este legat de o legendă irlandeză despre Stingy Jack, un personaj care, după ce l-ar fi păcălit pe Diavol, ar fi fost condamnat să rătăcească între lumi cu o lumină într-un felinar improvizat.
În Irlanda și Scoția, oamenii sculptau inițial napi sau alte legume rădăcinoase, în care așezau lumânări. Tradiția a fost dusă în America de Nord de imigranții irlandezi, iar dovleacul, mai mare și mai ușor de sculptat, a devenit treptat materialul preferat.
Costumele au o istorie la fel de veche. Deghizarea era asociată cu ideea de a nu fi recunoscut de spiritele despre care se credea că umblă în noaptea de Halloween. În timp, acest obicei a pierdut din semnificația ritualică și s-a transformat într-o formă de joc și divertisment.
Vrăjitoarele, fantomele, scheletele, vampirii și liliecii au devenit personaje reprezentative ale sărbătorii. Ele reflectă fascinația oamenilor pentru necunoscut, pentru moarte și pentru lumea supranaturală.
Halloweenul și tradițiile românești despre lumea nevăzută
Deși Halloweenul nu este o sărbătoare tradițională românească, temele sale au corespondențe în imaginarul popular autohton. Folclorul românesc este bogat în credințe despre strigoi, moroi, suflete rătăcitoare și nopți în care lumea celor vii s-ar putea întâlni simbolic cu cea a morților.
Una dintre cele mai cunoscute perioade din calendarul popular românesc este ajunul Sfântului Andrei, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, cunoscută și drept Noaptea strigoilor. Potrivit credințelor consemnate de etnografi, în această noapte spiritele morților și strigoii puteau ieși din morminte, iar oamenii recurgeau la practici de protecție. Usturoiul era folosit pentru ungerea ușilor, ferestrelor și pragurilor, fiind considerat un mijloc de îndepărtare a spiritelor rele. În unele zone se organiza și „păzitul usturoiului”, un obicei comunitar cu funcție protectoare.
Asemănarea cu Halloweenul este dată de imaginarul supranatural și de credința într-o apropiere temporară dintre lumea celor vii și cea a spiritelor. Datele și tradițiile sunt însă diferite: Noaptea strigoilor aparține calendarului popular românesc și este legată de ajunul Sfântului Andrei, nu de 31 octombrie.
Luminația, tradiția pomenirii celor plecați
În România, începutul lunii noiembrie este marcat în special în Transilvania, Banat și Maramureș de Luminație, cunoscută și ca Ziua Morților. Tradiția este legată de sărbătorile creștine occidentale de la 1 și 2 noiembrie și a fost păstrată în comunitățile catolice și protestante, fiind adoptată în timp și de credincioși de alte confesiuni.
În această perioadă, familiile merg la cimitire, îngrijesc mormintele, aduc flori și aprind lumânări în memoria celor dispăruți. Cimitirele devin astfel locuri ale reculegerii și ale întâlnirii comunității cu propria memorie.
Luminația nu trebuie confundată cu Halloweenul. Dacă acesta din urmă a devenit în forma sa modernă o sărbătoare populară dominată de costume și simboluri fantastice, Luminația păstrează o dimensiune religioasă și comemorativă. Ambele sunt însă plasate în aceeași perioadă a anului și au în centrul lor, în moduri diferite, raportarea oamenilor la moarte și la memoria celor dispăruți.
O sărbătoare care a traversat secole și culturi
Halloweenul a căpătat forma sa modernă în special în America de Nord, unde tradițiile aduse de imigranții irlandezi și scoțieni au fost adaptate și transformate. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, sărbătoarea s-a extins treptat, devenind cunoscută la nivel internațional prin costume, petreceri, povești de groază și obiceiul „trick-or-treat”.
În România, Halloweenul este o sărbătoare adoptată relativ recent în viața publică, prin influența culturii occidentale, a cinematografiei și a divertismentului. Popularitatea sa nu înseamnă dispariția tradițiilor locale, ci adaugă o nouă formă de expresie culturală într-un spațiu în care credințele despre strigoi, pomenirea morților și ritualurile de toamnă au o istorie proprie.
*
Urmăriți-ne și pe pagina oficială de Facebook. Dacă ați fost martorii unui eveniment care poate deveni știre și dacă aveți imagini sau videouri, ni le puteți trimite printr-un mesaj pe pagina noastră de Facebook, fie pe Whatsapp, la numărul de telefon 0760 574 591.
Ne poți urmări și pe Google News!
Citește și: „Sunt român – nu țin Halloween – nu mă închin Satanei”
