Un obiect descoperit întâmplător în localitatea Periam, din județul Timiș, păstrează o legătură surprinzătoare cu lumea creștină de acum aproximativ 1.500 de ani. Este vorba despre un vas din cupru, cu o cruce realizată în relief pe fundul său, care ar fi fost folosit în cadrul unor practici religioase din Antichitatea târzie.
Vasul a fost descoperit întâmplător la Periam, în județul Timiș. Data exactă a descoperirii nu este precizată în sursele publice consultate. Obiectul era documentat în literatura arheologică cel târziu în anul 1990. Astăzi, piesa se află în patrimoniul Muzeului Național al Banatului din Timișoara și este clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Național. Dincolo de vechimea sa, vasul atrage atenția prin detaliile de fabricație și prin urmele care arată că a fost folosit și reparat în trecut.
O cruce ascunsă pe fundul unui vas din cupru
Obiectul este cunoscut în literatura de specialitate drept „Situlă cu cruce”. Situla este un tip de vas metalic asemănător unei găleți de mici dimensiuni, prevăzut în mod obișnuit cu toarte și cu un mâner transversal. Piesa de la Periam este realizată din tablă subțire de cupru și are corpul ușor bombat în partea inferioară și gura largă. Se păstrează o singură toartă, în timp ce mânerul original nu a supraviețuit.
Elementul cel mai interesant se află însă într-un loc care nu este vizibil imediat: pe fundul vasului este reprezentată o cruce cu brațe egale, reliefată prin ciocănirea metalului. Nu este vorba despre un desen adăugat ulterior printr-o simplă zgârietură. Crucea a fost realizată printr-o tehnică de prelucrare a metalului care i-a conferit relief, devenind parte din aspectul obiectului.
Detaliul este important deoarece oferă un indiciu despre semnificația pe care vasul ar fi putut să o aibă pentru cei care l-au folosit.
La ce era folosit vasul în urmă cu 1.500 de ani?
Potrivit informațiilor publicate de Muzeul Național al Banatului, obiectul este datat în secolele V–VI d.Hr., perioadă în care creștinismul era deja prezent în diferite comunități din regiunea Banatului. Cercetările de specialitate asociază vasul cu practicile creștine și cu păstrarea sau transportarea apei sfințite. O asemenea utilizare ar explica prezența crucii și caracteristicile obiectului.
Totuși, trebuie făcută o distincție importantă: faptul că vasul este asociat unui context religios nu înseamnă că se cunosc identitatea persoanei care l-a folosit, biserica în care s-ar fi aflat sau ritualul exact în care era întrebuințat. Aceste detalii nu pot fi stabilite doar pornind de la forma și decorul piesei.
Rămâne însă remarcabil faptul că un obiect atât de vechi păstrează un simbol creștin realizat cu grijă, într-o perioadă în care comunitățile din această parte a Europei treceau prin transformări politice, culturale și religioase.
Un detaliu neașteptat: vasul fusese reparat în Antichitate
Vechimea nu este singurul element care face obiectul interesant. Descrierea din catalogul Institutului Național al Patrimoniului arată că vasul prezintă urme ale unor reparații vechi. Partea inferioară pare să fi fost cositorită pentru a astupa fisuri sau spărturi apărute în timpul utilizării. De asemenea, interiorul vasului a fost cositorit aproape în întregime.
Aceste detalii sugerează că obiectul nu a fost doar realizat și apoi abandonat. El a fost întrebuințat suficient de mult încât să necesite intervenții pentru a putea fi păstrat în stare de funcționare. Este o informație care îl apropie de viața oamenilor din acea epocă. În spatele piesei expuse astăzi într-o colecție muzeală se află un obiect care a fost fabricat, folosit și reparat de oameni ale căror nume nu au ajuns până la noi.
Cum arată un obiect care a traversat aproximativ 15 secole?
Situlă are o înălțime de aproximativ 18 centimetri și un diametru al gurii de circa 23 de centimetri, potrivit studiului dedicat restaurării sale. Dimensiunile relativ reduse o diferențiază de imaginea pe care mulți și-o fac despre obiectele metalice antice. Nu este un cazan masiv, ci un recipient care putea fi manevrat și transportat.
De-a lungul secolelor, vasul și-a pierdut o parte dintre componente, însă corpul său și crucea de pe fund au rămas suficient de bine păstrate pentru a permite cercetarea și documentarea piesei. Datarea în secolele V–VI îl plasează într-o perioadă istorică deosebit de complexă, cunoscută drept Antichitatea târzie, când structurile politice moștenite din lumea romană se transformau, iar diferite populații și tradiții culturale coexistau în regiune.
O descoperire din Periam, păstrată la Timișoara
Vasul a fost descoperit întâmplător la Periam, în județul Timiș, și a ajuns ulterior în colecția Muzeului Național al Banatului. În anul 2016, piesa a fost clasată în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Național, confirmând valoarea sa pentru patrimoniul arheologic al României.
Povestea ei arată că istoria Banatului nu se rezumă la cetăți, castele și mari evenimente politice. Uneori, un obiect de dimensiuni modeste poate oferi indicii despre credințele, obiceiurile și viața cotidiană a oamenilor care au locuit această regiune cu multe secole înaintea noastră.
Crucea de pe fundul vasului rămâne cel mai vizibil indiciu al semnificației sale religioase. Reparațiile vechi, forma și tehnicile de prelucrare a cuprului adaugă alte detalii unei povești care începe cu o descoperire întâmplătoare și continuă astăzi în colecțiile muzeale din Timișoara.
Un vas vechi de aproximativ 1.500 de ani, descoperit într-o localitate din județul Timiș, a traversat secolele păstrând un simbol care poate fi văzut și astăzi. Iar uneori, tocmai obiectele aparent obișnuite sunt cele care ne apropie cel mai mult de oamenii dispăruți ai trecutului.
*
Urmăriți-ne și pe pagina oficială de Facebook. Dacă ați fost martorii unui eveniment care poate deveni știre și dacă aveți imagini sau videouri, ni le puteți trimite printr-un mesaj pe pagina noastră de Facebook, fie pe Whatsapp, la numărul de telefon 0760 574 591.
Ne poți urmări și pe Google News!
