Magazine vandalizate și arse, străzi ocupate de militari și milițieni, închisori cu sute de manifestanți și oameni disperați care își căutau apropiații dispăruți la spitale. Era 19 decembrie 1989, o zi de marți, a patra de la începutul Revoluției, la Timișoara.
După două zile cu zeci de persoane ucise de forțele regimului Ceaușescu și lupte de stradă, Timișoara arăta marți, 19 decembrie 1989, ca după război. Cele mai aglomerate erau penitenciarele – unde sute de manifestanți așteptau un verdict după ce au fost încătușați și aruncați în beciurile răcoroase din spatele gratiilor –, dar și spitalele. Aproape fiecare timișorean avea o cunoștință dispărută și încerca să-i dea de urmă. În fabricile și uzinele din Timișoara se vorbea de cei morți duminică și luni. Fapte de vitejie, care pe muncitori avea să-i determine să continue lupta.
Tonul a fost dat de cei de la fabrica ELBA, unde oamenii au mai refuzat să muncească. „Călare” pe TAB-uri, prim-secretarul Radu Bălan și Ștefan Gușă, care a îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române, încearcă să-i convingă pe angajați să se întoarcă la posturi. Tensiunea creștea din nou, iar câteva momente mai târziu, în fața fabricii ELBA s-a deschis focul. O femeie a murit, alte persoane au fost rănite.
La o altă fabrică, „Electrotimiș”, situația era ceva mai diferită. Jurnalul acţiunilor operative M.I. consemnează: „19.12.1989 ora 15,00, D6 alungat de muncitorii de la Electrotimiş, transmis de dispeceratul miliţiei la Comandament.”. În jurnalul Diviziei mecanizate s-a consemnat : „19.12.1989 ora 16,30, la IAEM s-a adunat mulțimea de tancuri pregătește 3 camioane să intervină plus 3 T.A.B.-uri. 16,45 cele 3 camioane plus 3 T.A.B.-uri să plece pe Calea Buziaşului să blocheze trecerea spre centru……”. Jurnalul acţiunilor operative al M.I. mai consemnează: „19.12.1989 ora 19:00 – cpt. Grui comunică că la Electrotimiş situaţia s-a calmat. După focul de avertisment, muncitorii au intrat în secţii şi discută cu ei tov. Rujoi.”.
Conform volumului „Victimele Revoluţiei Timişoara-1989”, în cursul zilei locuitorii din zonă şi personalul din mai multe întreprinderi au continuat demonstrațiile şi au pregătit deplasarea spre centrul oraşului, acolo unde aveau să se adune mii de oameni. Armata era forțată să se retragă în cazărmi. Demisia lui Nicolae Ceaușescu, demisia guvernului și alegeri libere erau cele mai mari dorințe ale românilor.
Lumea civilizată vorbea tot mai mult de întâmplările de la Timișoara. Dinspre Europa Liberă, lumea afla realitatea din orașul de pe Bega.
„Portivit acestor relatări, dar care relatări converg şi cu alte mărturii consemnate în această seară, centrul oraşului Timişoara este devastat. Locuitorii nu au apă, nu au curent electric. În legătură cu evenimentele de duminică, acest domn care se numeşte Beckman, a folosit cuvântul pogrom. A vorbit de metri cubi de cadavre. Repet, sunt cuvintele lui, care ar fi fost transportate în camioane, victimele fiind îngropate în gropi comune, în încercarea de a şterge urmele. Cele petrecute la Timişoara – a spus Beckman – sunt de nedescris. Şi acum urmează o informaţie senzaţională: el a precizat că vorbeşte pe o linie telefonică a Securităţii şi că se află la Securitate. Sunt în bârlogul leului, a spus el, subliniind în repetate rânduri, că informaţiile lui provin din sursă absolut sigură. Potrivit lui, numărul victimelor este foarte mare. S-au mai auzit împuşcături şi în cursul după-amiezii de astăzi. Aceste sunt, deci, ultimele relatări, care repet, se bazează pe mărturii ale unor martori oculari. Ceea ce tocmai am citit era mărturia unui interlocutor al postului de televizune austriac, aflat la Timişoara în cursul acestei seri”, spunea Emil Hurezeanu la Europa Liberă.
Până la libertate mai era puțin…
