Înălțarea Domnului are loc, în fiecare an, la 40 de zile de la Învierea lui Iisus Hristos. În 2022, sărbătoarea este marcată pe data de 2 iunie.
Înălțarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paște. În popor este cunoscută și sub denumirea de Ispas.
Înălțarea Domnului este ziua în care Iisus Hristos s-a înălțat le ceruri, în timp ce îi binecuvânta pe ucenicii săi, așezându-se de-a dreapta Tatălui. Este una dintre cele mai importante sărbători de peste an, fiind marcată în calendarul ortodox cu cruce roșie. Conform tradiției, de Înălțarea Domnului se înroșesc ouă, se pregătesc bucate, ca la masa de Paști. Creștinii se salută cu „Hristos S-a înălțat!” și „Adevărat S-a înălțat!”.
Tradiții și superstiții de Înălțarea Domnului
De Înălțarea Domnului există mai multe tradiții și superstiții, așa cum e în cazul fiecărui praznic important. Se fac pomeni pentru morți și este ultima zi când se mai pot mânca ouă roșii, iar oamenii cred că dacă cineva moare în perioada dintre Paște și Înălțare ajunge în Rai. De Înălțare nu se dă foc și sare din casă, iar după sărbătoare nu se cultivă nimic, pentru că nu va rodi. Femeile care au morți în familie împart azime calde, ceapă verde și rachiu pentru sufletele lor, se sfințesc plantele medicinale și se taie păr din vârful cozilor de la vite și se îngroapă în furnicare, spunând „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în acest furnicar”.
De Înălțarea Domnului nu se spală rufe și nu se fac treburi în gospodărie. Se spune că cei care vor face asta vor fi urmăriți de ghinion. Credincioșii trebuie să evite certurile. Nu este bine ca în zi de sărbătoare să fie spuse vorbe urâte, jigniri sau credincioșii să își facă reproșuri. Este important să mergem la slujba de la Biserică și să ne rugăm pentru sufletele celor adormiți, dar și pentru noi, mai ales dacă trecem printr-o perioadă dificilă a vieții noastre.
Rugăciune de Înălțarea Domnului
„Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale şi, iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri. Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei? Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământești şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.
