Zece ani în tricoul alb-violet al Politehnicii Timișoara, majoritatea pe prima scenă fotbalistică a țării, apoi alți patru în cel al UMT, când s-a numărat printre principalii artizani ai promovării din „C” în „B”, apoi în Divizia „A”. Ioan Almășan a apărat poarta celor două timișorene, ducând-o pe Poli în aventuri europene, în fața unor echipe precum Sporting, Atletico Madrid și Real Madrid. Astfel și-a câștigat locul în istoria fotbalului timișorean, dar și românesc, un portar „vânjos și rebel”, care-și putea intimida adversarii nu doar pe gazon, dar și la vestiare, chiar și în deplasare dacă situația devenea „complicată”. În același timp era riguros și nu făcea concesii când venea vorba de pregătirea sa fizică.
Ioan Almășan s-a născut în vara anului 1962, în Lovrin. Handbalul nu l-a convins, deși erau ani în care localitatea dădea prima echipă sătească în elita handbalului românesc. A făcut o primă parte a liceului la fostul „Electromotor”, apoi a ajuns la școală în Sânnicolau Mare, ani în care a fost luat de Tomnatic ca „rezerva lui Hoffman în Divizia C”, spune „Almi”. Era încă adolescent și locuia la Lovrin, iar drumul spre stadionul din Tomnatic era mai scurt pe arătură. „Mergeam «pe drumul negru» și mi s-a rupt bicicleta. Credeam că mă va bate tata”, ne-a povestit Almășan.
Fotbalul a început la modul serios după ce „a devenit bărbat”, terminând armata. După două sezoane în „C” la Unirea Sânnicolau Mare, a ajuns la Poli în vara lui 1985. Însă după doar jumătate de sezon a făcut cale întoarsă în cel mai vestic oraș al țării, unde avea să-l întâlnească pe Dan Păltinișanu, venit să antreneze Sânnicolau Mare. Cel poreclit „Tata Mare” ajungea ulterior pe banca lui Poli, secundul lui Jackie Ionescu, propunându-l pe „Almi” înapoi în alb-violet.
Dragoste de 10 ani
„Relația” de 10 ani cu Poli a început în 1987 și a durat până în 1997. Una dintre cele mai frumoase amintiri e palma dată sistemului în victoria cu Dinamo scor 2-1 pe „Dan Păltinișanu”, când Almășan i-a apărat penalti lui Dorin Mateuț în fața a poate 50.000 de spectatori. A adunat peste 200 de partide în tricoul Politehnicii, cele mai multe în „A”, iar grație prestațiilor sale din campionat, Poli a avut aventuri în cupele europene, unde a jucat unor echipe precum Sporting Lisabona, Atletico Madrid sau Real Madrid. S-a aflat în poarta Politehnicii în finala Cupei României din Regie, în 1992, pierdută la loviturile de departajare cu Steaua.
După ce a terminat-o cu Poli, a avut o escapadă în SUA, dar întâmplarea a făcut să se repatrieze și să ajungă la UMT. Astfel că și-a mai adăugat peste 100 de meciuri în carieră și a reușit o promovare de carea avea să vorbească mult timp lumea fotbalului din Timișoara – în trei ani a ajuns din Divizia „C” în Divizia „A”. Când UMT a ajuns în Divizia „A”, Almășan avea să se accidenteze.
Însă a fost un sezon în care prima scenă fotbalistică din țară s-a dovedit a fi o pălărie prea mare pentru echipa timișoreană, care avea să nu îndeplinească baremul. „Almi” avea 40 de ani, vârstă la care a decis să agațe ghetele în cui. Ajuns la vârsta de 59 de ani, Ioan Almășan s-a stabilit în Germania. Și-a împărtășit experiența și cunoștințele cu mulți tineri portari, pe care i-a format la diverse grupe de copii și juniori.
*Materialul a apărut în al doilea număr al revistei „Născut pentru sport”, care a fost distribuită în 5.000 de exemplare, ajungând în fața a 5.000 de copii din Timiș.
