Creștinii ortodocși îl sărbătoresc, în fiecare an, la 6 octombrie, pe Sfântul Apostol Toma, unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Cunoscut mai ales prin episodul îndoielii sale în fața mărturiei despre Înviere, Toma rămâne în tradiția creștină drept apostolul care, după ce L-a întâlnit pe Hristos cel înviat, a rostit una dintre cele mai puternice mărturisiri de credință: „Domnul meu și Dumnezeul meu”.
Data de 6 octombrie este consemnată în calendarul ortodox ca zi de pomenire a Sfântului Apostol Toma. El mai este cinstit și în Duminica de după Paști, cunoscută drept Duminica Tomii sau Duminica Sfântului Apostol Toma.
Cine a fost Apostolul Toma
Toma a făcut parte din grupul celor 12 Apostoli chemați de Iisus Hristos. În Evanghelia după Ioan este numit și „Didim”, termen care înseamnă „Geamăn”. Despre viața sa de dinaintea chemării la apostolat sunt cunoscute puține lucruri. Tradiția bisericească îl prezintă drept pescar din Galileea, care și-a lăsat ocupația pentru a-L urma pe Hristos.
Toma apare în mai multe momente importante ale Evangheliei după Ioan. Unul dintre acestea are loc înaintea învierii lui Lazăr, când, aflând că Iisus intenționează să meargă din nou în Iudeea, Toma spune: „Să mergem și noi, ca să murim cu El”. Episodul este considerat de tradiția creștină o dovadă că Toma nu era un om lipsit de curaj, chiar dacă avea să devină cunoscut mai târziu pentru îndoiala sa.
Momentul care l-a făcut celebru
Imaginea populară a lui Toma este legată în primul rând de întâlnirea cu Hristos după Înviere.
Potrivit Evangheliei după Ioan, Toma nu fusese împreună cu ceilalți ucenici la prima arătare a lui Iisus cel înviat. Când aceștia i-au spus că L-au văzut pe Domnul, Toma a cerut o dovadă concretă, spunând că nu va crede până când nu va vedea urmele cuielor și nu va pune mâna în coasta Mântuitorului.
La opt zile după Înviere, Iisus S-a arătat din nou ucenicilor, iar de această dată Toma era prezent. Hristos i-a arătat rănile și i-a îngăduit să le atingă. Răspunsul apostolului a fost unul scurt și categoric:
„Domnul meu și Dumnezeul meu!”
Această mărturisire este considerată punctul culminant al episodului. În tradiția ortodoxă, Toma nu este privit doar ca „necredinciosul”, ci ca omul care a trecut de la îndoială la o credință mărturisită fără echivoc.
De altfel, tradiția iconografică răsăriteană pune accent nu atât pe necredința lui Toma, cât pe momentul atingerii rănilor lui Hristos și pe mărturisirea credinței.
„Domnul meu și Dumnezeul meu!”
După Înălțarea Domnului, tradiția Bisericii spune că Apostolul Toma a plecat în misiune pentru a propovădui Evanghelia.
Sursele bisericești îi atribuie activitate misionară în teritorii precum Palestina, Mesopotamia, Parția și India. În tradiția creștinilor din sudul Indiei, Toma ocupă un loc cu totul special, comunitățile cunoscute sub numele de „creștinii Sfântului Toma” considerându-l întemeietorul tradiției lor.
Potrivit tradiției indiene, Apostolul Toma ar fi ajuns pe coasta Malabar, în actualul stat Kerala, în jurul anului 52 și ar fi întemeiat mai multe comunități creștine. Această tradiție este foarte veche și are o importanță majoră pentru creștinii din India, însă data exactă și toate detaliile călătoriilor apostolului nu pot fi stabilite cu certitudine istorică.
Există însă dovezi că în sudul Indiei existau comunități creștine foarte vechi, iar legătura lor tradițională cu Sfântul Toma a rămas una dintre cele mai puternice tradiții ale creștinismului indian.
Martiriul Sfântului Apostol Toma
Tradiția bisericească susține că Apostolul Toma și-a încheiat viața prin martiriu în India. Potrivit relatării păstrate în tradiția ortodoxă, acesta ar fi fost ucis la Meliapur, în apropierea actualului oraș Chennai, după ce a propovăduit credința creștină și a convertit membri ai familiei unui conducător local. Tradiția spune că apostolul a fost străpuns cu sulițe.
Locul tradițional al martiriului său este asociat astăzi cu Muntele Sfântului Toma și cu bazilica din San Thome, Chennai. Tradiția creștinilor din India leagă de acest loc memoria mormântului apostolului.
Istoricii fac însă o distincție între tradiția religioasă și ceea ce poate fi demonstrat documentar. Misiunea lui Toma în India este o tradiție creștină veche și profund înrădăcinată, dar detaliile privind traseul său, anul sosirii și locul exact al martiriului rămân subiecte de cercetare istorică.
De ce este important Sfântul Toma pentru creștini
Povestea lui Toma a rămas una dintre cele mai cunoscute relatări despre credință și îndoială. Evanghelia nu ascunde ezitarea apostolului, ci prezintă tocmai transformarea sa.
Toma a cerut să vadă și să atingă. După întâlnirea cu Hristos cel înviat, însă, nu a mai rămas în zona îndoielii. Mărturisirea sa – „Domnul meu și Dumnezeul meu” – a devenit, în tradiția creștină, un simbol al credinței în Înviere.
Mesajul atribuit acestui episod depășește astfel eticheta simplificatoare de „Toma necredinciosul”. Tradiția ortodoxă îl cinstește pe Toma ca pe un apostol care, după ce a primit confirmarea pe care o căuta, a devenit un vestitor neobosit al Evangheliei.
Potrivit tradiției bisericești, el a ajuns să propovăduiască în ținuturi îndepărtate și și-a încheiat misiunea prin martiriu. Pentru creștinii din India, memoria sa este păstrată de aproape două milenii, iar comunitățile cunoscute drept creștini ai Sfântului Toma își revendică originea apostolică.
6 octombrie, zi de pomenire
În calendarul ortodox, 6 octombrie este ziua dedicată Sfântului, slăvitului și de-Dumnezeu-purtătorului Apostol Toma. Slujbele acestei zile îl evocă drept ucenic al lui Hristos și mărturisitor al Învierii. Viața lui Toma rămâne, astfel, una dintre poveștile emblematice ale creștinismului: un om care a avut nevoie să vadă pentru a crede, dar care, odată convins, a devenit unul dintre cei mai cunoscuți propovăduitori ai Evangheliei.
De la cuvintele „nu voi crede” până la mărturisirea „Domnul meu și Dumnezeul meu”, parcursul Sfântului Apostol Toma este, în esență, povestea unei îndoieli transformate în credință și a unei credințe transformate în mărturisire.
Citește și: Vremea în Banat și Crișana, în următoarele două săptămâni
