Apărută recent la Editura Neverland, cartea are un titlu percutant, care a atras atenția publicului: „Dimensiunea controversată a românismului”.
Este notoriu complexul românesc de națiune nedreptățită, împilată și exploatată de vecini, nerecunoscută și pre puțin respectată de vecini. Nu știu ce fierbe în mintea vecinilor noștri bulgari, sârbi și maghiari, care au avut, în trecutul lor istoric, rolul de stăpâni al unor părți însemnate din teritoriul bătrânului continent, iar veacul al XX-lea i-a înghesuit în țări ale căror hotare cuprind doar un pic mai mult de jumătate din „ființa națională”.
Istoria ne-a marcat, dar și noi lăsăm o marcă în istorie, prin felul nostru, românesc, de a scrie istoria. Acest subiect al devenirii noastre ca popor s-a încins în vremea Școlii Ardelene și a avut ca scop promovarea autohtonismului și a drepturilor emergente. Apoi băgat cărbuni scriitorii romantici, clădind statui hiperbolice înaintașilor noștri și întărindu-ne convingerea că istoria a fost nedreaptă cu noi.
Subiectul este prezent și astăzi în viața noastră de români. Istorie nu scriu numai istoricii. O fac chiar cu mai mult succes editorial, alți slujitori ai condeiului. Jurnalistul și scriitorul Dan – Silviu Boerescu este unul dintre ei.
Volumul „Dimensiunea controversată a românismului” face o radiografie a românilor pe care istoria i-a lăsat în afara granițelor României, agregând informații culese din surse livrești și virtuale. Chiar autorul precizează că nu și-a propus să facă o lucrare academică, ci una de popularizare, de aducere în fața publicului larg un mănunchi de informații istorice și de actualitate despre vlahi, gorali, volohi, bucovineni și alți purtători ai etnosului românesc. De bună seamă, în spațiul cuprins între Marea Baltică și Mediterana, nu există stat care să nu aibă pe teritoriul său, cel puțin o minoritate etnică, având ca țară înrudită, una din țările vecine. Românii nu sunt neapărat un popor nedreptățit sau o excepție, dar evoluția rudelor sale și raporturile lor cu statul național reprezentativ are mai multe particularități.
E greu să nu fii subiectiv atunci când tratezi istoria alor tăi. Istoria, din capul locului, este o disciplină angajată – evident, toate școlile au generat istorii naționale. E la fel de greu să nu îți scape condeiul în direcția iredentismului, atunci când scrii despre românii de dincolo de Prut sau despre cei din Serbia. Autorul volumului subintitulat „Mituri istorice controversate și reanalizate despre românism și românitate” reușește să se țină bine, fără să alunece prea mult. La final, îndrăznește să atingă problema „noului mix imigraționist” care va marca bătrâna Europă și în care, cu siguranță, românii vor avea un aport însemnat.
