Din Duminica Floriilor și până în ziua de sâmbătă, înainte de Paște, creștinii marchează Săptămâna Patimilor. Sunt zilele care preced Învierea lui Iisus și reprezintă o perioadă de smerenie și de curățare spirituală înainte de cea mai mare sărbătoare a creștinătății.
În Săptămâna Patimilor, preoții recomandă post, rugăciune și spovedanie. Este o perioadă în care creștinii se pregătesc spiritual pentru Paște. În fiecare zi din Săptămâna Patimilor, preoții țin slujbe numite denii. Acestea se săvârșesc seara, începând cu Duminica Floriilor, până în Vinerea Mare, când se cântă Prohodul Domnului. Fiind o perioadă de curățare spirituală și întoarcere spre divinitate, în Săptămâna Mare se citește o rugăciune specială.
Pentru că în aceste zile ne amintim de patimile lui Iisus înainte de a fi răstignit, este bine ca rugăciunea pe care o spunem în aceste zile să amintească aceste momente și să exprime recunoștința pentru sacrificiul făcut de Mântuitor.
Iată o rugăciune recomandată de doxologia.ro, care rezumă sacrificiul făcut de Iisus în aceste zile și care este potrivită pentru a fi citită în Săptămâna Patimilor.
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”.
