„Locuri ale memoriei – politicile simbolice ale spațiului public într-un oraș memorial”, cartea sociologului Mihai-Stelian Rusu (Universitatea „Lucian Blaga” Sibiu) este o analiză consistentă și obiectivă a schimbărilor care s-au produs în toponomastica spațiului urban, dar și a impactului pe care l-a avut acest proces asupra oamenilor care trăiesc acolo, discuțiile pe care le-a generat în spațiul public, efectele pe care le-a generat asupra imaginarului social. Ca loc de testare a ipotezelor, cercetătorul a ales orașul Sibiu.
În primele pagini, Mihai-Stelian Rusu conturează o definiție a „orașului memorial” și motivația care l-a determinat să aleagă acest loc. Autorul subliniază faptul că orașul „ocupă un loc privilegiat în conștiința națională românească. În geografia politică a mișcării de emancipare națională a românilor transilvăneni și de creare a statului național român, importanța Sibiului este rivalizată de puține orașe concurente” (pag. 1). La Sibiu, schimbarea „stăpânilor” în 1867, 1918, 1948 și 1989 a fost însoțită de redenumirea multor străzi și instituții, înlăturarea unor simboluri (statui, monumente, plăci memoriale) și amplasarea altora în spațiul public.
La ce bun să scrii sau să vorbești de „memoria locurilor”, de numele străzilor, de numele școlilor sau de amplasarea unor monumente? Ce lucruri ascunse poate releva studiul toponomasticii și ce discuții generează schimbarea numelui unei străzi?
Așa noi, fiecare în parte, avem memorie, grupurile umane au această capacitate de a reține fapte, obiecte și locuri relevante pentru identitatea lor, pentru viața și trăirea lor. Memoria grupurilor este, însă, foarte selectivă și nu reține neapărat aspectele relevante pentru fiecare dintre indivizi, luați în parte. De asemenea, memoria grupurilor este schimbătoare.
Conducătorii de orice rang au în vedere manipularea acestei memorii colective și părtinitoare, exploatând-o fie prin îndepărtarea unor elemente incomode, fie prin inserția altor aspecte care le convin. Astfel, într-un oraș care a fost vreme de opt secole săsesc, spațiul public a ajuns să fie „populat” cu nume ungurești, apoi românești, cu evocări ale unor simboluri și fapte care nu au neapărat legătură cu el și cu trecutul său, ci cu țara din care face parte. „Denumirile de locuri constituie arene memoriale în cadrul cărora se dispută revendicări divergente despre cine trebuie comemorat (…) în definitiv cui aparține orașul” (pag. 19).
Acest volum a fost conceput într-un interval de timp când mass-media era dens populate cu articole care dezbăteau evenimente cu valoare simbolică: „explicarea” activității antisemite printr-o plăcuță atașată pe bustul lui Octavian Goga la Iași (oraș în care se află și „Muzeul Pogromului”), relocarea statuii lui Mihai Viteazul din Oradea, amplasarea statuii lui Samuel von Bruckenthal în centrul Sibiului.
În paginile cărții sunt puse în valoare și dezvăluite publicului larg rezultatele unui amplu proiect de cercetare sociologică, numit „Politicile (re)denumirilor stradale: geografii simbolice și spații identitare în România postsocialistă” (acronym NAMESCAPE). Au fost documentate acribic denumirile străzilor, instituțiilor, piețelor, semnificația statuilor, a monumentelor și plăcilor memoriale din Sibiu. Cercetarea empirică s-a făcut printr-un chestionar cu 59 de întrebări aplicat online la un eșantion de peste 4000 de respondenți, din cele mai diferite pături ale societății. Astfel au fost culese răspunsuri despre opinia, credințele, atitudinile care privesc toponomastica (numele locurilor) din orașul transilvănean. Acest bogat material faptic obținut în mod direct de la publicul respondent, a oferit posibilitatea confruntării atitudinilor exprimate de diferite categorii sociale: băștinași vs. nou-veniți, români vs. ne-români, tineri vs. bătrâni etc.
Deși are la bază o cercetare sociologică, din paginile cărți rezultă multiple conexiuni transdisciplinare cu psihologie, istorie și geografia umană. Acest studiu complex a fost „turnat” în matricea unui volum adresabil tuturor. Pentru a-l parcurge, cititorul nu are nevoie să fi urmat studii universitare de geografie sau sociologie. Cu bun-simț și tact pedagogic, autorul explică care sunt conceptele științifice pe care le folosește, în așa fel încât să înțeleagă orice absolvent de liceu.
Cele 341 de pagini ale volumului dezvăluie o tematică diversă, bogat documentată, care țintește felul nostru de a fi, al românilor care am pășit acum 23 de ani în mileniul al treilea. Analiza răspunsurilor la chestionar relevă atitudinea pe care o avem în relația cu trecutul nostru, cu trecutul altora și cu trecutul orașului în care trăim. Concluziile cercetării pot fi trecute prin filtrul minții și extrapolate la orașe ca Timișoara, Arad și, de ce nu, Sânnicolau Mare.
Ca multe alte studii sociologice și uman-geografice (despre populație, localități, sisteme sociale, politice și culturale), această carte „ne trage de mânecă” și ne aduce aminte că prezentul pe care toți îl trăim, s-a construit la intersecția lui „Eu – Tu – Ceilalți”. Atitudinea pe care o manifestăm în mod colectiv față de simboluri arată ce fond avem, în esență, arată „cine suntem”, intrând, uneori, în contradicție cu propria imagine a sinelui. Un aspect interesant pe care l-a relevat Ancheta sociologică a fost atitudinea sibienilor față de românii veniți din alte regiuni ale țării. Aceasta este, la majoritatea respondenților sibieni (băștinași), una pozitivă, intrând în contradicție cu lamentările unor creatori de conținut de pe rețelele de socializare și cu atitudinea care transpare din spațiul public în cel mai pretins-tolerant oraș al României, Timișoara. Nu ar strica o anchetă pe această temă în alte orașe din vestul României, mai ales în acelea în care „interculturalitatea” și „toleranța” sunt invocate cu evlavie în spațiul public !
Ca orice carte bună, te face să te scarpini în barbă, să îți pui întrebări și să cauți, mai departe, alte răspunsuri, în alte cărți. De ajutor este și secțiunea generoasă de note și referințe bibliografice.
*
Site-ul tribunasnm.ro dedică o rubrică specială iubitorilor de carte. Intitulată „Citește cu noi”, secțiunea își dorește să dezvăluie publicului larg cărți mai puțin cunoscute și să le trezească și altora interesul de a le parcurge. Așa cum a făcut-o Iancu Berceanu, autorul recenziei, doctor în Geografie la Universitatea de Vest din Timișoara.
