De-a dacii și romanii

[cmsmasters_row][cmsmasters_column data_width=”1/1″][cmsmasters_text]

„De-a dacii și romanii”. Titlul cărții care a stârnit o adevărată furtună în mediul virtual face trimitere la un joc pe care îl jucam noi, cei care am prins „iepoca de aur”.

A te juca cu istoria sau a intra în „jocul periculos al falsificării istoriei” (titlu care aparține unei cărți coordonate de seriosul istoric Ștefan Pascu în 1986) este anormal și dăunător.

Cine a falsificat istoria? Dușmanii! Care dușmani? Vecinii noștri maghiari, sârbi, bulgari, ruși, germani, poloni și toți cei care zic altceva decât ceea ce zicem noi. La fel gândesc mai toate etno-națiunile cuprinse între mările Baltică și Egee. În colțul nostru de Europă fiecare țară și-a construit propria versiune a istoriei, iar tema centrală a rămas, până astăzi, explicarea originilor cât mai nobile ale poporului.

O particularitate a studiilor umaniste este aceea că, aceeași temă, abordată prin metodologii diferite, dă rezultate diferite în urma analizei și a judecății. De bună seamă, nicio carte nu are valoare de adevăr absolut. Soarta oricărui adevăr științific este aceea de a fi criticat încă din momentul enunțării lui, iar termenul lui de garanție expiră în momentul când se dovedește că teoria lui este falsă.

Ce facem atunci când referințele sunt vagi și indirecte, cum sunt referințele despre zorii etnogenezei neamului românesc? Lucrurile sunt complicate și de sărăcia, să nu zic absența, dovezilor materiale, arheologice.

Când avem atâtea necunoscute, nu ne rămâne decât să speculăm, iar asta e foarte riscant. Într-un spațiu de tranziție, prin care au trecut atâtea neamuri, fără o autoritate clară vreme de 1000 de ani și fără surse documentare directe, e foarte greu să dovedești negru pe alb că ai strămoși antici, care au rămas aici din „zorii istoriei”, dar nu sunt nici dovezi solide că am fi venit din altă parte. E ca și cum ar pretinde, acum, francezii că sunt urmașii direcți ai galilor pe care i-a supus Cezar.

Lingvistul Dan Alexe are o abordare originală, care a generat o furtună de comentarii și a împărțit publicul în tabere „pro” și „contra”.

Sârbii între popoarele europene

O carte despre trecutul istoric, abordată prin alte metode, cum ar fi cele ale analizei lingvistice sau antropologiei istorice, nu va fi deloc pe placul admiratorilor muzei Clio. Lingvistica nu e tocmai un domeniu de studiu popular și nici accesibil publicului larg. Argumentația construită pe baza argumentelor de natură lingvistică îi bagă în ceață deasă pe majoritatea cititorilor nespecializați. Nici celor care l-au citit pe Alexandru Philippide (1859-1933) nu le cade bine cartea lui Alexe, deoarece nu se aseamănă 100% cu ce a scris marele și celebrul lingvist român. Mai ales, Dan Alexe a provocat reacții acide, prin aplecarea pe care a comis-o asupra semănărilor dintre limba română, bulgară și albaneză. Asta, iarăși, nu seamănă deloc cu ceea ce noi am fost obișnuiți să recităm …

Argumentația autorului se învârte în jurul ipotezei că originea limbii române ar fi la sud de Dunăre, iar românii ar origina în spațiul balcanic. Asta dă cu tesla în tot ce au scris istoricii români și în tot ce au citit românii despre istoria lor!

Cine așteaptă de la acest volum un discurs despre rădăcinile neamului în cheie istorică, va fi dezamăgit. Dan Alexe abordează un fapt istoric – etnogeneza românilor – prin metoda arheologiei lingvistice. Este o carte de analiză și de dezbatere, cu multe analogii riscante și trimiteri la etnogeneza altor popoare, cum ar fi cele spațiul montan al Caucazului.

Merită să o citim, măcar pentru a vedea că un lucru poate fi privit și din alt unghi. Nu le dau dreptate comentatorilor care l-au etichetat ca „antiromân” și nici purtătorilor de diplomă în domeniul istoriei, care consideră că numai ei pot fi credibili când se vorbește despre trecut. M-a umflat râsul când am văzut un istoric roman acreditat, cu slujbă în mediul universitar, care l-a luat „în furci” pe Dan Alexe, fără să fi citit cartea (comentariul a fost scris și postat pe facebook înainte ca volumul să intre în vreo librărie). Eu, însă, am fost curios să văd punctul de vedere al unui lingvist, așa cum am lecturat cu plăcere și alte abordări ale istoriei făcute de economiști, sociologi sau geografi.

*

Site-ul tribunasnm.ro dedică o rubrică specială iubitorilor de carte. Intitulată „Citește cu noi”, secțiunea își dorește să dezvăluie publicului larg cărți mai puțin cunoscute și să le trezească și altora interesul de a le parcurge. Așa cum a făcut-o Iancu Berceanu, autorul recenziei, doctor în Geografie la Universitatea de Vest din Timișoara.

[/cmsmasters_text][/cmsmasters_column][/cmsmasters_row]