„Sârbii între popoare europene” este o carte de istorie națională. Sunt pline librăriile și bibliotecile de cărți despre „Istoria românilor”, dar cam deficitare la „Istoria sârbilor” sau „Istoria ungurilor”.
Normal este ca iubitorii muzei Clio să găsească pe același raft istoriile mai multor popoare care se învecinează și să poată compara din perspective diferite, evenimente sau procese istorice. Astfel de cărți pot răspunde la întrebarea „cum au suportat ceilalți stăpânirea otomană? Dar pe cea rusească-sovietică?” și nu numai. Eu am fost curios să văd ce scrie un istoric sârb despre „ai mei”: despre vlahi, despre românii nord-dunăreni, despre Mircea cel Bătrân, despre Războiul de Independență 1877-1878, despre împărțirea Banatului.
Spre deosebire de multe alte opuri din istoriografia română care ne fac coborâtori dintr-o civilizație strălucită (dar care nu a lăsat urme) sau opuri din istoriografia sârbă, care îi statuează ca fiind cei mai puri și mai adevărați slavi (cică restul ar fi corcituri), tonul acestei cărți este sobru, potolit. Autorul nu abuzează de faptul istoric ca de un obiect de cult și nu urmărește să facă din istoria națională o religie laică.
Despre noi și ai noștri strămoși nord-dunăreni scrie numai de bine. Încă din primul capitol apar referințe la „popoarele nord-dunărene din care s-a format poporul roman”. Autorul lasă să se înțeleagă că în Peninsula Balcanică albanezii și vlahii sunt urmașii popoarelor antice autohtone, vorbește de latinitatea sau romanitatea vlahilor, însă … îi arată ca fiind o etnie diferită de românii nord-dunăreni.
E foarte greu să îți ții echilibrul, ca istoric, atunci când publici o carte destinată publicului larg, mai ales în „părțile noastre”, în care fiecare națiune s-a construit în jurul unui crez și a brodat o anume mitologie istorică națională. Faptele sunt aceleași, numai că … fiecare le filtrează și le mai împodobește în funcție de ce „trebuie” să audă publicul. Autorul, Sima Ćirković (1929-2009), un reputat istoric sârb, se ține bine în acest număr echilibristic și promovează un discurs al toleranței și al bunei înțelegeri între puzderia de popoare care conviețuiesc în jumătatea de vest a Peninsulei Balcanice.
Sârbii sun, fără îndoială, unul din popoarele europene, una din cărămizile care au alcătuit eșafodajul mozaicat al bătrânului continent. Locul lor este în „rândul doi”, alături de români, bulgari, polonezi, maghiari, albanezi și alte neamuri din Europa Mediană. Nu suntem occidentali, dar nici nu dormim pe prag, la Poarta Orientului.
*
Site-ul tribunasnm.ro dedică o rubrică specială iubitorilor de carte. Intitulată „Citește cu noi”, secțiunea își dorește să dezvăluie publicului larg cărți mai puțin cunoscute și să le trezească și altora interesul de a le parcurge. Așa cum a făcut-o Iancu Berceanu, autorul recenziei, doctor în Geografie la Universitatea de Vest din Timișoara.