Este cunoscut faptul că matematica se învață prin probleme – de fapt, rezolvarea problemelor te ajută să cunoști și să înțelegi această metaforă a raporturilor dintre cantități, iar identificarea de probleme contribuie la dezvoltarea ei. În lingvistică și alte științe, lucrurile nu sunt diferite. „Babel”, volumul scris de Dan Alexe, este o fereastră către știința lingvisticii.
Ca nespecialist, până la „Babel” am căutat să îmi satisfac curiozitatea cu tratate de lingvistică, dar am rămas cu imaginea unei mulțimi de date, dar a căror finalitate nu am înțeles-o. Ceea ce m-a ținut pe mine și pe alții, cumva, la distanță de studiul structurii și a funcționalității limbilor, a fost potopul de definiții și clasificări.
Scrisă cu talentul unui scriitor și jurnalist experimentat, „Babel” îl introduce pe cititor direct în problematica lingvisticii, în implicațiile și conexiunile pe care le are limba. Asta creează cel mai important combustibil pentru cine dorește să învețe ceva nou: motivația. Conținutul este ca o mâncare densă, o bombă calorică, dar pe care Dan Alexe a știut să o condimenteze și să o facă să lunece pe gâtul cititorilor.
În peisajul livresc al țării noastre sunt tot mai rare cărțile de popularizare a științei scrise de specialiști. Colecțiile de pe vremea părinților noștri, „Știința pentru toți”, „Orizonturi”, „Lyceum” sau „Cristal” au intrat demult în istorie. Astăzi librăriile sunt, însă, pline de „știință alternativă”, care promovează cunoștințe false și concluzii eronate. Dan Alexe a umplut acest gol din zona cărților de popularizare a științei cu o substanță densă și bine structurată.
Autorul volumului mi-a lăsat impresia unui dascăl nonconformist, pe care îl interesează mai mult sădirea ideilor și dezvoltarea potențialității celor care îl urmăresc, mai mult decât parcurgerea unui curriculum impus. Pentru un om curios și pasionat de istorie, arheologia lingvistică relevă aspecte care completează bagajul factual din cărțile de specialitate.
Pentru un geograf umanist, incursiunea în lingvistică se așează confortabil la dreapta toponimiei și a geografiei culturale. Sociologul va citi slalomul pe care îl fac cuvintele printre grupurile sociale și va nota prefacerile prin care trece limba, ca mijloc de comunicare. În esență, structura unei limbi trădează un anume tipar al gândirii de grup, iar asemănările dintre aceste tipare ne duc cu gândul că oamenii au răspuns în același fel la provocările prin care au trecut, ori s-au lăsat influențați de aceiași factori, în cursul evoluției lor istorice.
„Babel” este una din puținele cărți care abordează o temă complexă, străină de preocupările omului comun, dar reușește să o facă ușor de înțeles pentru oricine. Nu coboară știința în stradă, ci o apropie de oameni.
*
Site-ul tribunasnm.ro dedică o rubrică specială iubitorilor de carte. Intitulată „Citește cu noi”, secțiunea își dorește să dezvăluie publicului larg cărți mai puțin cunoscute și să le trezească și altora interesul de a le parcurge. Așa cum a făcut-o Iancu Berceanu, autorul recenziei, doctor în Geografie la Universitatea de Vest din Timișoara.
